Varietatea anunțurilor publicitare și creativitatea din spatele acestora ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva publicitatea este o formă de artă de sine stătătoare, mai degrabă decât o ramură a științei economice. Pentru a considera publicitatea o știință, ar trebui ca ea să fie o explorare prin experiment repetabil; adică, dacă publicitatea ar fi o știință, o reclamă ar funcționa de fiecare dată într-un anumit mediu cultural. Acest lucru se întâmplă, dar numai uneori; nu există o rețetă universală a succesului în publicitate, iar impactul ei nu este niciodată 100%. Acest lucru înseamnă că publicitatea și impactul ei sunt subiective.

În cazul în care considerăm publicitatea o formă de artă, trebuie să acceptăm faptul că ea se adresează în primul rând emoției și abia apoi rațiunii. Cu toate că acesta este un adevăr, nu este unul general valabil. Proporția în care mesajul promoțional este tehnic sau emoțional variază în funcție de produsul sau serviciul promovat. Există, așadar, o îmbinare a artei cu știința atunci când vine vorba de publicitate. Partea creativă a publicității este menită să transmită emoții sau sentimente, să facă oamenii să relaționeze cu produsul, însă și aceasta este limitată, ghidată de o serie de linii care stabilesc măsura în care impactul mesajului este unul pozitiv.

Pentru ca mesajul promoțional să fie de succes, este necesară investirea multor ore de studiu în stabilirea publicului țintă, a modului în care aceasta reacționează și a stimulilor care îl fac să ia în considerare acest mesaj. Construirea campaniei și analiza ei, la final, sunt elemente de știință pură, bazate pe cifre și pe algoritmi. Prin urmare, nu se poate da un răspuns categoric și definitiv întrebării ”este publicitatea o formă de artă?”. Publicitatea împrumută câte puțin din fiecare latură a manifestării spiritului uman, motiv pentru care, de cele mai multe ori, în spatele ei se află echipe numeroase de oameni specializați în varii domenii.