Publicitatea stradală este peste tot și concurența în domeniu este acerbă. O sumedenie de firme, de la micile afaceri de cartier la marile imperii multinaționale, aleg strada ca spațiu de advertising și se întrec în a genera mesaje care să ia ochii publicului. De fapt, studiile arată faptul că supraaglomerarea spațiului public cu reclame generează oboseală, peisajul ajungând să fie supraîncărcat. Din acest motiv, publicitatea a început, în ultimii ani, să adopte un stil minimalist, astfel încât peisajul urban să devină mai aerisit, iar atenția trecătorilor tot mai grăbiți să poată să se concentreze asupra reclamelor.

Principiul este simplu. O reclamă reușită reușește, prin cât mai puține elemente, să transmită un mesaj cât mai amplu într-un timp cât mai scurt. Mijloacele prin care se atinge acest scop sunt mai complicate. Capacitatea de sinteză a creatorilor de conținut este pusă la grea încercare de această regulă nescrisă. Este foarte ușor să cazi fie în extrema aglomerării cu mesaj, fie în cea a transmiterii de informație laconică și insuficientă. Limbajul grafic ia, încetul cu încetul, locul celui scris. Unii cercetători consideră chiar că, în viitor, oamenii se vor întoarce la o scriere hieroglifică, bazată pe însemne grafice, urmând a abandona literele pe de-a întregul. Desigur, această evoluție se preconizează că va dura sute, poate mii de ani.

Deci ce este publicitatea stradală? Artă sau știință? Ei bine, la început a fost artă. Cursa pentru atenție a mers atât de departe, încât a ajuns să zăpăcească publicul. A urmat o involuție a stilului în favoarea transmiterii mesajului, parametrii devenind tot mai exați. Ca atare, se constată o mutație dinspre artă spre știință, spre sinteză, spre un mesaj mai puțin metaforic și mai direct, mai clar. Rezultatul este un peisaj mai puțin colorat, mai puțin încărcat, dar în care fiecare advertiser își transmite mesajul într-un mod eficient, atingându-și ținta.